Nicolae Dabija (maior)

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Nicolae Dabija
Date personale
Născut	13 aprilie 1907 Galați, România
Decedat	28 octombrie 1949 (42 de ani) Sibiu, România
Cetățenie	România
Ocupație	militar anti-communist[*][[anti-communist (proactive person against communism)|​]]
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gradul	sublocotenent
Modifică date / text

Nicolae Dabija (n. 18 aprilie 1907, Galați – d. 28 octombrie 1949, Sibiu) a fost maior al Armatei Române, luptător în cel de-al doilea război mondial și luptător anticomunist. Împreună cu frații Alexandru și Traian Macavei a condus organizația anticomunistă Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci, activă în zona munților Apuseni.

Nicolae Dabija s-a născut în orașul Galați, fiul lui Dumitru și Ioana. În anul 1926 a intrat ca voluntar în armată, urmând apoi liceul la Liceul Militar din Iași. După absolvire a urmat Școala Militară de Ofițeri de Infanterie de la Sibiu. A absolvit în anul 1929 cu gradul de sublocotenent. Ca ofițer a activat în mai multe regimente și garnizoane. S-a căsătorit în 1933 cu brăileanca Florica Angheluță.

În octombrie 1941, împreună cu Regimentul Neagoe Basarab No. 38 din Brăila, pleacă (având gradul de căpitan) pe frontul de Răsărit. A fost decorat cu mai multe ordine și decorații militare, atât românești cât și germane. Prin Decret regal, i se conferă Ordinul Mihai Viteazul. Rănit de două ori în luptă, a fost avansat maior la excepțional și citat de trei ori pe armată și o dată pe națiune. Fiind afectat de rănile dobândite pe front, nu a participat la campania din vest.

După încheierea războiului rămâne cadru militar într-o unitate de grăniceri; în iulie 1946 trece la cerere în cadrul disponibil, după care este dat afară de noul regim comunist. Ca decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, fusese împroprietărit cu cinci hectare de pământ la Aradul Nou, unde se stabilește cu soția după anul 1946. Aici începe activitatea sa anticomunistă.